Mănăstirea Prislop (Silvaşu de Sus, oraş Haţeg) este un aşezământ monahal întemeiat la începutul secolului al XV-lea de Sf. Nicodim de la Tismana, care a copiat aici, în anii 1405-1406, un Tetraevangheliar slavon. Biserica-monument istoric a chinoviei, cu hramurile „Sf. Evanghelist Ioan” şi „Înălţarea Sf. Cruci”, a fost rectitorită şi pictată în anul 1564 pe cheltuiala domniţei Zamfira, fiica domnului Moise al Ţării Româneşti; este un edificiu de plan triconc, cu o turlă centrală elevată deasupra navei. În perioada medievală, la Prislop a rezidat cel puţin un arhipăstor ardelean (Ioan II de la Peşteana); alţi ierarhi doar au provenit din obştea mănăstirii, precum mitropoliţii Ghenadie I şi Ioan III, respectiv episcopul Teofil al Vadului.

  Înstrăinată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, chinovia a revenit Bisericii Răsăritene în preajma anului 1744, fiind incendiată în 1762 din ordinul generalului austriac Adolf von Buccow şi trecută apoi din nou sub jurisdicţia Diecezei unite a Blajului (până în 1948). Fragmentele de pictură murală păstrate datează din anul 1759, fiind executate de preotul Simeon Zugravul din Piteşti. Părăsită după 1800, a fost reactivată la începutul secolului al XX-lea, transformându-se, treptat, într-un cunoscut loc de pelerinaj. 

  În incinta mănăstirii se păstrează peştera în care s-a nevoit duhovniceşte Sf. Ioan de la Prislop în jurul anului 1500, precum şi mormântul marelui duhovnic ardelean Arsenie Boca, supranumit în popor „Sfântul Ardealului”. Mormântul a devenit unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj pentru creștinii ortodocși din România, fiind căutat de sute de mii de pelerini, în orice anotimp.