Bisericile de piatră din Țara Hațegului

 

   Luând în considerare concentrarea unui număr mare de monumente de cult zidite din piatră pe teritoriul Țării Hațegului, putem numi acest loc „ținutul bisericilor de piatră”. Vă prezentăm mai jos câteva așezăminte ce îmbogățesc patrimoniul monumentelor vechi de zid păstrate în Transilvania și care trebuie vizitate în județul Hunedoara:

 

​

Biserica Sf. Nicolae din Densuș

​

   După unele ipoteze, Biserica Sf. Nicolae din Densuș ar fi cea mai veche biserică cunoscută pe teritoriul țării. Unii istorici plasează începuturile acestui edificiu în secolul al IV-lea, când se presupune că avea rol de templu roman închinat zeului Marte. Potrivit acelorași supoziții, în secolele XII-XIII sanctuarul ar fi fost reconstruit și transformat în biserică. Alte teorii susțin că în Antichitate aici s-ar fi aflat mausoleul unui general roman a cărui văduvă convertită la creștinism ar fi redat construcției rolul de biserică.

   Aspectul straniu al vechii construcții de piatră ce combină stiluri și materiale neobișnuite, inclusiv blocuri de piatră și resturi din monumentele provenite din ruinele străvechii capitale a Daciei Romane, Sarmizegetusa Ulpia Traiana, aduce lăcașului de cult de la Densuș atributul de biserică fără pereche.

   Pereții reci, încărcați de sute de ani de povești știute și neștiute, adăpostesc în interiorul bisericii o icoană unică prin modul de redare a viziunii asupra Mântuitorului, care apare înfățișat în straie populare românești.

​

 

Biserica Reformată - Calvină  Sântămăria-Orlea

​

   Vechi monument de arhitectură medievală ce datează din sec. al XIII-lea, Biserica Reformată de la Sântămăria Orlea continuă să păstreze peste zidurile sale de piatră brută, o perdea de mistere nedeslușite.

   Aparținând în zilele noastre cultului reformat, edificiul păstrează la interior o moștenire picturală aparținând stilului bizantin-ortodox, dar și elemente latine constând în cruci de consacrare ce datează dintr-o etapă anterioară. Toate aceste îmbinări de stiluri au născut o serie de nedumeriri cu privire la caracterul confesional inițial și identificarea ctitorilor săi. Potrivit punctului de vedere acceptat de o parte dintre istorici, biserica a fost ridicată inițial de coloniștii maghiari, pentru a sluji ritului catolic. Ulterior, biserica a ajuns în posesia familiei nobiliare ortodoxe Cândea, după care a revenit iar la catolicism urmând destinul acestor nobili, deveniți între timp Kendeffy. După anul 1555, s-a produs o nouă tranziție confesională, de această dată spre cea reformată.

   Cert este că biserica merită vizitată atât pentru arhitectura transilvăneană deosebită ce face trecerea de la romanic la gotic, dar și pentru valorosul tezaur mural ce include cel mai vechi ansamblu pictural ortodox din România.

​

​

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Strei

​

   Ridicată la sfârșitul secolului al XIII-lea, începutul secolului al XIV-lea, Biserica „Adormirii Maicii Domnului” din Strei impresionează nu numai prin vechimea sa, dar și prin arhitectura veche transilvană, în stil romano-gotic.

   Monumentul din piatră brută, construit la mici dimensiuni pe ruinele unei străvechi așezări romane de tip villa rustica ale cărei rămășițe mai pot fi observate și în ziua de azi, a servit inițial cultului ortodox, după care a devenit catolică, apoi reformată și în cele din urmă a revenit la confesiunea ortodoxă în secolul al XVIII-lea.

   La exterior, construcția este dominată de turnul clopotniță, ridicat pe trei nivele, cu acoperiș de piatră. La interior, biserica păstrează un valoros tezaur mural.

 

​

Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu

​

   În Țara Hațegului, pe malul stâng al râului Strei se află una dintre cele mai vechi biserici ortodoxe ce își păstrează continuitatea în funcționare încă din epoca medievală și până în prezent.

   Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu este un monument istoric bine conservat, fiind apreciată ca fiind una dintre cele mai valoroase construcții medievale de arhitectură romanică din sud-estul Europei. Cercetările au relevat faptul că materialele folosite la ridicarea monumentului provin din ruinele vechiului oraș roman Aquae: blocuri fasonate, pietre funerare, piese arhitectonice inscripționate, marmură și cărămidă.

   Pe inscripția în limba slavonă descoperită deasupra ușii principale a bisericii este menționat anul 1314, ca fiind anul în care s-au terminat lucrările de construire a sfântului lăcaș, din porunca cneazului Balea. Aceasta este cea mai veche pisanie datată la o biserică românească. Picturile murale de la interior s-au păstrat în straturi succesive ce corespund unor perioade de timp diferite: 1313-1314, 1409 și 1743.

 

​

Biserica „Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov”,

​

   Vechi monument istoric ctitorit de cnezi hațegani, datează din secolul al XIV-lea. Ca majoritatea celorlalte lăcașuri de cult de din zona Halegului, și aceasta a trecut prin numeroase transformări confesionale, trecând de la ortodocși la catolici și reformați. În prezent, slujește cultului ortodox și păstrează cel mai reprezentativ și bine conservat turn-clopotniță din regiune, acesta adăpostind una dintre cele mai valoroase fresce medievale din țară (anul 1365).